Complexul Romania

Festivalul de Dramaturgie Contemporana Brasov, editia XX:

Miercuri,19 noiembrie 2008, incepand cu orele 19:00, in sala mare a Teatrului Sica Alexandrescu Brasov, are loc piesa Complexul Romania, de Mihaela Michailov

Regia: Alexandra Badea

Interpretare: Teatrul National I. L. Caragiale

Complexul Romania de Mihaela Michailov, este piesa cistigatoare a premiului UNITER pentru cea mai buna piesa a anului 2006

Complexul Romania este o piesa despre noi, cei care am fost facuti pionieri, dar nu am ajuns utecisti, cei care am fost educati cu: frica, minciuni si stereotipuri. Cei care ne-am trezit brusc intr-o lume asa zis libera, dar in care nu ne-am mai gasit repere, cei care am plecat sau am fost tentati sa plecam cat mai departe pentru a ne regasi.
„Un spectacol puzzle in care sunt surprinse cateva destine fragmentate, in care vocea actorilor se confunda uneori cu cea a personajelor, in care spectatorii sunt integrati in dispozitivul scenic", declara regizoarea Alexandra Badea.

De ce a scris Mihaela Michailov textul Complexul Romania si de ce a ales Alexandra Badea sa-l puna in scena?
"Cred ca e nevoie de o recuperare lucida a unei perioade fata de care avem adesea o reactie de fuga aproape psihotica", spune Mihaela Michailov. "Am simtit nevoia sa folosesc doua perspective suprapuse: una a copiilor care credeau in prefabricatele perverse ale ideologiei comuniste si alta, a adultilor, care credeau in tacere ca in singura dogma de supravietuire. M-a interesat sa scriu un text-arc care sa puncteze ce ramine in noi din ce am fost si care sa propuna o dezbatere despre tot ce exista mocnit sau agresiv in mentalul nostru bintuit de faulturile comuniste," explica ea.
Fata de istoria recenta, Alexandra Badea simte preponderent revolta: "Noi nu am avut o revolutie autentica. Totul a fost provocat. Nu a existat o miscare de solidaritate. Au existat, izolat, dizidenti. Iar asta doare. Pentru ca asta ne defineste ca popor si ca individualitati. Si-atunci lupta pe care eu o am de dus cu mine pentru a-mi depasi frica, neincrederea in ceilalti, duplicitatea este mult mai dura. La revolutie, tata a rupt pagina cu poza lui Ceausescu din manualul meu de istorie si mie mi-a fost teama ca, dupa vacanta, tovarasa ma va lua la intrebari. Imaginea asta o port in mine in fiecare zi. Frica asta ma urmareste chiar si acum sub alta forma: traiesc in Franta de 5 ani si, de fiecare data cind intru in raport cu autoritatile, imi bate inima mai tare". Dar de ce textul Mihaelei Michailov si nu altul? Alexandra explica: "Textul Mihaelei este scris aici si acum, sub amprenta unei urgente. De fiecare data cind l-am auzit la repetitii aveam senzatia ca nu ii mai apartine, ca devine textul lui Razvan (Oprea, interpretul lui Georgica – n.r.) sau al meu, iar in spectacol ar trebui sa devina al celor care il asculta".
"Simt ca nu am dreptul sa vorbesc despre altceva intr-o sala de teatru – continua tinara regizoare – si traiesc cu speranta ca macar intr-o seara, din zece, unui spectator dintr-o suta i se va intimpla ceva: va pleca pe ginduri sau cu o intrebare."
"Cred ca ne punem prea putine intrebari – spune Mihaela Michailov – si cred enorm in tipul de performare care lanseaza intrebari, care te activeaza sa te intrebi. De-asta am si scris piesa asta si asta ar trebui sa pateasca si spectatorii si actorii."

Sursa: polirom.ro