Butoiul cu pulbere

Piesa "Butoiul cu pulbere", scrisa in 1994, a fost montata in Cehia, Polonia, Marea Britanie, Italia, Japonia si ecranizata de regizorul sarb Goran Paskaljevic, cu titlul "Cabaret Balkan".
Umorul negru, caracteristic spatiului ex-iugoslav si atat de vizibil in literatura sarba, macedoneana?, croata? este exponent si al scrierii lui Dukovski. Textul, un puzzle de situatii si caractere, surprinde specificul si mentalitatea acestei parti de Blakani, imediat dupa dezmembrarea statului Iugoslav sii in anticipare, anii violentei ce vor urma.
Ce altceva putea sa fie acest "butoi cu pulbere" decat expresia conflictelor din Balcani in starea lor latenta? Regizorul crede in forta textului, realizand un spectacol adevarat, puternic, bine condus printre meandrele unui stufaris¸ salbatic, strajuit de luna insangerata? din excelentul cadru scenografic conceput de Cosmin Ardeleanu. Sub indrumarea sa, actorii realizeaza creatii remarcabile printr-un joc concentrat, atent la detalii si interiorizat.
Sursa: port.ro
Sala mare, ora 19:00
Scenografia: Cosmin Ardeleanu
Distributie: Mircea Andreescu, Mihai Bica, Vlad Jipa,Marius Cisar, Relu Siriteanu,
Dan Sandulescu, Gabriel Costea, Demis Muraru, Iulia Popescu, Codruta Ureche,
Constanta Coma?noiu, Maria Garbovan

Sunt atinse cu abilitate marile frământări şi totodată frustrările unui popor întreg.

Dorinţa de a fugi din propria ţară îşi poate găsi împlinirea în gustul amar al pierderii partenerului de suferinţă. Gândul la sărmăluţele de post – vinerea şi cele cu carne – sâmbăta, dorul de iubita părăsită fără niciun cuvânt, imprimă nostalgia după liniştea de acasă. Se pare că tot acolo e mai bine!

Răzbunările sunt zale într-un lanţ invizibil, existent cu mult înainte să ştii că ai făcut un rău involuntar celui mai bun prieten din copilărie. Trădarea devine astfel ultimul ingredient, aparent inofensiv, care dă în clocot trăirile iar secretele bine păstrate izbucnesc în acte de violenţă şi pierderea raţiunii. Nu lipsesc ţuica, vinul sau berea. Ele devin refugii, singurele capabile să înţeleagă durerea, libertatea înghesuită, nervii sau ieşirile din minţi.

Agresivitatea fără explicaţii a necunoscuţilor din tren, închisoare, noapte – pare a fi urmarea unui tratament similar, primit cândva, undeva.

Toate aceste scheciuri sunt construite progresiv, simţi cum creşte tensiunea şi este eliberată în final ba într-o crimă pătimaşă, într-un plâns de disperare urmat de un act de sinucidere, ba trădează un furt cu tentă ludică. Vezi efectiv cum totul sare în aer! Ce era viu şi ardea  ţipător puţin mai devreme, poate să moară imediat după aceea.

Luna care vegheză toate aceste întâmplări, se stinge preţ de câteva clipe atunci când iubirea capabilă de orice este refuzată. Aş spune că e un moment a-la-Breaking the waves a lui Lars von Trier, unde bat clopotele când punctul maxim al iubirii este atins. Poate în disperare, iluzie, nedăruire, căutare sau… cine ştie?

Prestaţia actorilor este impecabilă: Mihai Bica este când Anghel, când Măciucă (l-am mai văzut şi-n Taina Cerşetorului), Vlad Jipa interpretează trei roluri: este Sveto (vorbeşte puţin, aprobă şi aranjează diverse afaceri prin telefon), Mane (deranjat de negri şi de lumina care se stinge şi se aprinde, sparge sticle şi în final îngenunchează în faţa femeii pe care o iubeşte) şi paznic la o închisoare. Bineînţeles, merită menţionaţi şi Marius Cordoş, Demis Muraru, Iulia Popescu, Marius Cisar  şi ceilalţi.

Butoiul cu pulbere este o piesă care vorbeşte aprins despre probleme vechi şi noi, pune degetul pe rană şi arată realitatea crudă, consecinţele nefaste ale inconştienţei, lipsa de comunicare şi gradul la care pot urca toate acestea. Doar suntem un popor balcanic, nu?

Sursa: AnaAyana