EXPOZITIE DE PICTURA – NEVER TOO FAR

EXPOZITIE DE PICTURA – NEVER TOO FAR

Expune: STEFAN DORU MOSCU

Perioada de expunere: 1 – 21 aprilie



Stefan Doru Moscu (n. 2 iunie 1982, Sibiu):

-absolvent  al Liceului Avram Iancu din Sibiu, sectia sculptura;

-licentiat al  Facultatii de Istorie „Nicolae Lupu”, sectia Restaurare-Conservare, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu promotia 2008;

-cursuri de pictura în cadrul Scolii Populare de Arte „Ilie Micu” (Sibiu), sectia pictura, prof. Veronica Costea.



Expozitii anterioare:

- 2008, expozitie de restaurare în cadrul facultati de Istorie si Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, participant cu lucrarea de licenta, „RESTAURAREA CRUCII DE ALTAR DIN BISERICA RACHITA, JUDETUL ALBA”;

- 2009, expozitie „Desene pe perete” la Muzeul Avrig;

- 2010, performance la muzeul Casa Muresenilor din Brasov;

- 2010, film documentar „Razboiul de Tesut” selectionat în competitia SPS LOW/NO BUDGET OSFF;          

- 2011, expozitie de sculptura la Bistro de l'Arte din Brasov;

- 2011, expozitie de pictura "Nuduri în Ceainarie" la ceainaria Ceai et caetera din Brasov.



„Realizata în memoria bunicului meu, Chialda Nicolae, expozitia „Never too far” aduce în lumina lucrari realizate dupa diferite ipostaze si momente din viata bunicului meu si de asemenea a unor obiecte de uz cotidian ale acestuia, surprinse în lucrari de natura statica.

Pierderea unei persoane dragi este un moment dureros asupra caruia timpul îsi pune amprenta, însa din fericire ne ramân vii, adânc ancorate în sufletul si memoria noastra amintirile ce ne hranesc sufletul si creaza acea legatura dintre noi si persoana pierduta care, asa cum se observa în aceasta expozitie, se regaseste prin diferite transpuneri.

Ceea ce încerc eu sa evidentiez în aceasta expozitie este acea stare prin care, depasind momentul de doliu si îndurerare, reusim sa stabilim o conexiune cu persoana draga plecata de langa noi si sa simtim o prezenta cotidiana a acesteia.

Îmi doresc ca lucrarile mele sa faca posibila acea transpunere a privitoriului înbtr-o experienta proprie prin care sa retraiasca momente de mult întâmplate care niciodata nu dispar din inimile noastre, ci stau ascunse în „coltul cu amintiri”, în care uitam din ce în ce mai des sa patrundem.”